Biserica Sfântul Nicolae

†Biserica Monument Sfântul Nicolae

Istoria întemeierii localităţii Orbeni este învăluită de o frumoasă legendă conform căreia, oamenii din aceste locuri îşi adjudecă vechimea satului încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Se spune ca la punctul numit de localnici Capul Dacului s-a dat o luptă între moldoveni şi turci. Cei din urmă au fost învinşi, în această bătălie distingându-se răzeşii Orbu, Scurtu, Cucu, Dragu şi Pirvu. Acestora le-au fost date drept răsplata pământuri întinse unde cu timpul s-au întemeiat satele Orbeni, Scurta, Drăguşeni şi Parava. Pentru prima data ne apar doua localităţi distincte cu numele de Orbeni în harta din 1831.

Orbenii de Jos avea un număr de 66 gospodarii, pe când Orbenii de Sus era mult mai mare, numărând 208 gospodării. Existenta la acea data a doua localităţi cu un număr mare de gospodarii, presupune că între timp avusese loc o dezvoltare rapida a satului. La sfârşitul secolului al XlX-lea, cele două localităţi apăreau tot separate. Orbenii de Jos figurau ca fiind cătun la gura pârâului cu acelaşi nume, avea 87 de case, 1513 suflete şi o biserică filială cu hramul ,,Sf. Nicolae". Orbenii de Sus era reşedinţa comunii Orbeni, situat pe valea pârâului cu acelaşi nume, avea 228 case cu 1060 suflete. Aici existau două biserici, una parohiala, având hramul ,,Sf. Voievozi" şi una filială, ,,Sf. Nicolae", fără să se specifice altceva. Biserica de lemn a fost mai întâi la un schit.
Vechiul schit se afla în pădure, la Fântâna Popii, situat la nord de satul Orbeni, la o distanţă de 20 de km. Tradiţia spune că acolo exista un schit de călugări greci, şi datorită faptului că schitul era deseori prădat, a fost părăsit. Biserica schitului a fost adusă şi prefăcută din nou de către căpitanul Vasile, în aul 1785, pe locul unde se află şi astăzi, după cum rezultă din pisania de deasupra uşii de la intrare. Aşezată pe un tăpşan, pe stânga şoselei ce urcă spre centrul satului, biserica impresionează prin aspectul ei exterior îngrijit, precum şi prin decoraţii exterioare şi interioare.

Cu ocazia restaurării care a avut loc între anii 1973-1977, a fost înlocuit turnul clopotniţă pridvorul, s-a construit o frumoasa poarta de lemn, şi un gard de împrejmuire, toate alcătuind un original ansamblu unitar din lemn. Meşterii locali au lucrat cu multă îndemânare şi pricepere, lucrurile de restaurare fiind conduse de câtre preotul paroh Constantin Ungureanu, sub supravegherea arhitectului Titu Elian. În anul 2000, după alte lucrări susţinute de restaurare, a fost resfinţită de PS Eftimie, preot paroh fiind Ghinea Adrian. Biserica este din lemn de stejar, aşezată pe tălpi de stejar, puse pe temelie de piatră şi e pardosită cu beton şi cărămidă. Are planul treflat, cu absidele laterale pentagonale. Construcţia este reprezentativa pentru tipul moldovenesc, cu pridvor deschis pe latura de vest şi cu turnul clopotniţă supraetajat deasupra pronaosului. Uşa cea veche nu s-a mai păstrat, astfel ca meşterii au înlocuit-o cu o frumoasa uşă ţărăneasca. Deasupra uşii este dăltuită în lemn de stejar pisania bisericii, în tehnica scrierii în relief: Această sfântă biserică s-au prefăcut de nou de Ianuca capit(an) Vasile pe vreme la 1785. Că această biserică nu a fost construită pe loc ci adusă, ne-o arată însăşi catapeteasma care, probabil, când s-a mutat biserica nu i s-a mai dat aceleaşi dimensiuni şi a fost necesară tăierea părţilor laterale nu pentru a fi îndepărtate ci doar pentru a se mula pe noua aşezare.
Catapeteasma e din lemn de tei, frumos brodată, acoperită cu un strat de ghips şi vopsită în tempera. Ultimele lucrări de întreţinere şi restaurare a catapetesmei au avut loc în anul 2007, prin sprijinul credincioşilor şi implicarea directă a epitropului Untea Gheorghe şi Pr. Nădejde George Daniel. Atunci s-a refăcut şi gardul ce împrejmuieşte biserica.

O comisie de la Serviciul de patrimoniu a constat cele întâmplate şi a întocmit un Proces Verbal. Intrând în curtea ce străjuieşte bisericuţa, nu poţi să nu te laşi atras de fiecare părticică. Totul face trimitere la sute de ani în urmă şi augmentează starea de taină existentă în sfântul locaş. Oricât de indiferentă ar fi vizita dumneavoastră, imaginea generală a edificiului creştin-ortodox vă va impresiona cu siguranţă.
E foarte adevărat că, din toate punctele de vedere, îngrijirea e mai mult decât pretenţioasă iar eforturile pentru susţinerea ei sunt pe măsură. Cu toate acestea parohia Orbeni I vă aşteaptă cu braţele deschise pentru a vă bucura de slava adusă lui Dumnezeu prin această minunată biserică.

†Preoţii din comuna Orbeni

1865
Biserica Sf.Nicolae din Orbenii de Jos(Luzi)

1. Preot Buşilă Sandu
2. Dascăl Buşilă Vasile
3. Dascăl Gheorghiu Stan

1900-2009

1900-1940 Preot paroh Palaghiţa Gheorghe
1940-1949 Preot paroh Popescu Traian
1949-1990 Preot paroh Ungureanu Constantin
1990-1994 Preot Chiorean Traian-a suplinit fiind preot şi în parohia Orbeni II
1994-2002 Preot paroh Ghinea Adrian
2002-2004 Preot paroh Băncilă Constantin
2004-prezent Preot paroh Nădejde George-Daniel